Romanian-American Network, Inc.
Romanian-American Network, Inc.
Romanian-American Network, Inc.
Romanian-American Network, Inc.

Education for Romanians in United States

Un ghid practic pentru aspirantul la doctorat in Statele Unite

compilat de Mihai Budiu din surse variate

Acest ghid reprezinta efortul lui Mihai Budiu (USA). 

Versiunea initiala a fost redactata in 1997, iar modificarile ulterioare au fost cuprine in versiunile  din 1998 si 2000.  Va prezentam un rezumat al acestui ghid, cu precizarea ca textul complet este accesibil  la http://www-2.cs.cmu.edu/~mihaib/articles/ghid-doc. Versiunea Postscript (http://www.cs.cmu.edu/~mihaib/ghid-doc.ps.gz)
este disponibila.

Autorul poate fi contactat prin e-mail la mihaib+@cs.cmu.edu.

Extrase din textul original.


Cui i se adreseaza acest document

Principala mea audienta (cel putin la ea ma gindesc acum) este constituita din studentii care, ca si mine, au terminat studiile (facultatea) in tara, au obtinut diploma si vor sa plece pentru studii doctorale in Statele Unite.

Presupunind ca l-am scris bine, documentul se poate insa dovedi util si celor care vor sa faca studiile de baza in Statele Unite; putine sectiuni sunt specifice numai doctorandului.

In fine, daca muzele s-au indurat de mine, poate ca parti din acest document vor trezi interesul oricarui ins care vrea sa stie cum merge invatamintul in alta parte decit la noi, si anume intr-un loc unde merge foarte bine.

Daca nu, nu.

Introducere

Am incercat sa string in acest text experienta celor care au plecat la studii in Statele Unite ale Americii, in speranta ca voi fi de folos celor care vor sa faca acest pas si nu stiu de unde sa apuce. Recunosc ca, atunci cind am inceput eu insumi procedurile, nu stiam prea bine nu numai cum sa procedez, ci nici macar ceea ce ma asteapta ``dincolo'' si daca merita deplasarea. Vreau deci sa umplu partial acest gol de informatie.

Alte surse de informatie

Un document asemanator, de care am cunostinta, a fost scris de Bogdan Cocosel, acum doctorand la universitatea Santa Barbara din California. Documentul este accesibil din pagina lui de web (
http://www.cs.ucsb.edu/~bcocosel).

Un alt ghid despre care am aflat de curind este scris de Octavian Jurma; poate fi accesat la http://www.fp-ip.com/ref/jurma.html.

Un ghid excelent din perspectiva unui american se gaseste la http://www.acm.org/crossroads/xrds6-1/choosing.html.

Un ghid specializat pentru fizicieni este la adresa http://pupgg.princeton.edu/~melikidze/guide.htmlx.

Sistemul american de studii universitare

Paginile oficiale ale departamentului (ministerului) educatiei din Statele Unite sunt la http://www.ed.gov/. O vedere sintetica a sistemului este la http://www.ed.gov/NLE/USNEI/HP3C.html.

Admiterea la doctorat

Trebuie spus dintru inceput ca accesul la Internet va va simplifica foarte mult toate procedurile. Va recomand cu mare caldura sa obtineti cel putin un cont de e-mail, daca nu chiar acces la web. In mod normal studentii ar trebui sa beneficieze de acestea de la universitate, dar nu bag mina in foc dupa cum evolueaza RoEduNet. Oricum, investitia va merita cu prisosinta, dupa cum pot atesta si mutimea de legaturi din acest text (sau chiar acest text, care se gaseste el insusi pe Internet).


Domeniul de studiu

Primul lucru pe care trebui sa-l faceti este sa alegeti un domeniu de studiu si poate chiar o specializare  (de exemplu: calculatoare, algoritmi). Uneori alegerea specializarii poate fi facuta dupa ce ati fost admis si ati vazut cam ce se face la fata locului, alteori un profesor din acea specializare va influenta favorabil admiterea, pentru ca va vrea.

Aceasta alegere nu este simpla; in Statele Unite foarte multi studenti fac doctoratul intr-un domeniu care nu le-a fost ``major '' in timpul studiilor; eu am avut colegi la calculatoare care aveau diplome in matematica, fizica sau biologie. Cunosc studenti romani care au fost acceptati la doctorat in domenii pe care nu le studiasera ca subiect principal.

Daca vreti sa faceti o turnura in cariera, acesta poate fi deci un moment potrivit, desi probabil ca existenta unui ``background'' in domeniu va favoriza admiterea dumneavoastra la o universitate mai buna.

Deci decideti-va de acum ce vreti sa faceti!

Alegerea universitatilor

Daca ati ales un domeniu de studiu, urmatorul pas este o selectie a universitatilor. Acesta este un pas dificil din cauze opuse celor normale: exista prea multa informatie. Exista o sumedenie de criterii care pot sa influenteze in alegerea.

Iata unele din sursele de informatie  pe care le sugerez:

Ghidul Peterson 
care se publica anual, din cite stiu. Are parca sapte volume a cite o mie de pagini, si indexeaza universitatile din toate punctele de vedere; le puteti cauta dupa nume, sau dupa departamente, sau dupa criterii de admitere, etc. Ghidul nu este neaparat pentru studiile la doctorat.

Ghidul este mai nou disponibil pe Internet la http://www.petersons.com/.

Ghidul Peterson  pentru studenti internationali
mi s-a spus (nu l-am vazut) ca este mult mai concis decit celalalt si ca are o cantitate impresionanta de informatii despre conditiile financiare de admitere si numarul de burse oferite de fiecare universitate.
Prieteni plecati
Acestia sunt o excelenta sursa de informatie, pentru ca vad lucrurile de la fata locului. Nu ezitati sa le cereti parerea despre universitate, mai ales daca sunt in acelasi departament in care vreti sa ajungeti.
Profesorii  de la facultatea dvs.
pot fi o sursa buna de informatie: daca au mentinut contacte cu fostii studenti plecati, de la dinsii puteti afla foarte multe lucruri importante despre rata admiterilor, calitatea departamentelor si adrese de contact ale romanilor plecati.
Web-ul  
(WWW: World Wide Web: reteaua de informatii accesibila prin Internet) are o cantitate uriasa de informatie despre universitati si programe de admitere. Fiecare universitate, fiecare departament vor avea probabil pagini de web unde puteti afla despre conditii. Trebuie doar multa rabdare.
soc.college.grad
este un grup de discutii de pe Internet, care poate fi util (daca aveti acces la servere de News care il pastreaza).

Inscrierea pentru admitere (application)

Cum se trimite un cec (check)

Pentru anumite servicii va trebui sa trimiteti bani peste ocean. Pe masura ce sistemul bancar  romanesc se civilizeaza treaba asta devine din ce in ce mai simpla.

  • Cel mai simplu de platit cu un cec este sa rugati un prieten, care are cont la o banca vestica, sa va scrie unul, iar lui ii dati cash. Orice cunostinta plecata este un candidat bun.
  • Daca aceasta metoda nu va este accesibila, va trebui sa folositi o banca . Un fapt neplacut este ca bancile va vor lua un comision  pentru trimiterea sumei. Pe ``vremea mea'', acesta era de 5 dolari, pentru un cec cu suma mica. Unele banci aveau comisioane reduse (2$), daca cecul era trimis din contul personal in valuta forte. S-ar putea sa merite sa deschideti un asemenea cont, pentru ca poate pina la urma rezulta in economii substantiale (desi s-ar putea sa trebuiasca sa depuneti de la inceput 500$ pentru a deschide contul).

    Universitatile cer ``banci americane''. Alegeti deci o banca romaneasca avind parteneri americani. Cel mai bun serviciu eu l-am primit de la Banca ``Ion Tiriac''. Banca Romana de Comert Exterior este de asemenea o solutie. BCR mi-a fost de asemenea recomandata calduros.

Cum se trimite o scrisoare

Daca aveti multe scrisori de trimis, e bine sa cautati un oficiu postal care face ``cartare '': nu mai pune timbre, ci direct stampile. Eu am gasit unul singur, linga Piata 1 Mai, dar sper ca lucrurile sa se fi schimbat.

Luati la posta un tub cu lipici, ca sa nu faceti intoxicatie alimentara de la lipit timbre  cu limba.

Nu uitati sa adaugati mereu U.S.A. la adrese.

Nu le spuneti functionarilor postali ca aveti cecuri , pentru ca se pot speria si nu mai vor sa trimita scrisoarea; inveliti cecul in alte hirtii. Trimiteti scrisorile cu cecuri ca ``recomandate'', chiar daca e mai scump.

Timbrele va vor usca la pret. O scrisoare de sub 100g era cam 0.3$ cind am plecat eu, dar una de peste 100g era cam 3$. Incercati sa ramineti sub aceasta greutate (nu e simplu mai ales cind aveti de trimis tot felul de acte, dar in general merge). Cintariti scrisorile acasa: am relatari de la oameni care au fost inselati de functionari, care au declarat ca scrisori de 58g sunt de fapt de 120g!

Se pare ca, daca declarati ca scrisorile contin doar hirtie si taiati un colt de la plic cu foarfeca, iese mai ieftin. Intrebati la posta despre ``trimiterea materialelor tiparite''.

Contactarea universitatilor

Cel mai simplu este de scris prin posta electronica (e-mail ); daca nu aveti asa ceva la-ndemina merge si posta obisnuita, desi costa si e foarte lenta.

Daca aveti acces la un calculator, va recomand cu caldura sa obtineti un cont Internet ;

click here este o adresa buna de plecare pentru a gasi contacte de universitati prin Internet.


Testele

Pe scurt: testele standardizate sunt o metoda de evaluare a cunostintelor studentilor, relativ bine pusa la punct de comisii de experti. Rezultatele obtinute sunt prelucrate si normalizate pe o scara comuna tuturor participantilor. De aceste valori universitatile se folosesc pentru a aprecia candidatii intr-un mod uniform.

Formularele pentru inscriere se obtineau mai demult pe gratis de la Fundatia Fulbright . Tot la Fundatie sunt disponibile sumedenie de materiale pentru antrenament pentru aceste teste. Formularele de inscriere se completeaza si se trimit prin posta, impreuna cu un cec  pentru ETS.

Mai nou puteti sa va inscrieti la teste si prin Internet, la adresa indicata, dar pentru a plati trebuie sa aveti o carte de credit. Puteti insa obtine gratuit formularele de pe web, de la adresele indicate in acest text.

TOEFL

TOEFL este cerut fara exceptie pentru cei care nu vorbesc limba engleza ca limba materna (http://www.toefl.org/). Numele vine de la Test Of English as a Foreign Language. ETS ofera TOEFL simultan cu alte teste: TSE  (Test of Spoken English ), in care sunteti inregistrat pe banda si se estimeaza calitatea vorbirii dvs., si TWE  (Test of Written English ), la care trebuie sa compuneti un mic eseu. TSE si TWE nu se dau chiar de fiecare data cind se da TOEFL, asa incit trebuie sa fiti atenti daca vreti sa le dati. Cele mai multe universitati nu le cer.

Testul nu este prea greu si un scor TOEFL bun nu inseamna ca sunteti un bun vorbitor. Scorurile erau inainte intre 0 si 677; universitatile cereau peste 600 sau peste 550 pentru admitere la orice nivel; mai nou scorul este intre 0 si 300.

Cind luati materialele de inscriere de la Fundatia Fulbright  veti primi o brosura care explica pe-ndelete totul, asa ca ma voi multumi cu putine avertismente. Pentru informatii de ultima ora vizitati web-site-ul indicat.


Testele SAT

Testele SAT (Scholar Aptitude Test ) sunt pentru studentii care vor sa intre ca ``undergraduates''. Sunt foarte similare ca structura cu testele GRE  pe care le descriu mai jos; in plus acest document se ocupa teoretic de doctoranzi, deci nu voi mai vorbi despre SAT. Vizitati si http://www.collegeboard.org/sat/html/students/indx001.html pentru informatii.


Testele GRE

Exista doua teste GRE: unul numit ``general '', care testeaza cunostintele de limba engleza (ceva mai adinc decit TOEFL) si o oarecare abilitate a inteligentei, si un al doilea, numit ``subject ''. Exista cite un test subject pentru fiecare domeniu academic. Majoritatea universitatilor cer GRE general, dar numai unele dintre ele pe celalalt. Vedeti si http://www.gre.org/.

In formula (in curind invechita) ``cu hirtie si creion'', cele doua teste sunt oferite la aceleasi date, cel general dimineata si cel specializat dupa-masa. Nu recomand insa luarea testelor in aceeasi zi, chiar daca asta economiseste vreo 20$: durata totala depaseste 8 ore. Nota: s-ar putea ca noile teste pe calculator sa fie mai rezonabile ca durata.

Costul unui test este de 120$.

Testul GRE general

are trei sectiuni la care se dau scoruri separate, intre 1 si 800 (si scoruri procentuale).
Partea ``verbala ''
este considerata (pe buna dreptate) cea mai dificila. Cere un vocabular al limbii engleze destul de consistent. Bazindu-ma pe o lista de 3000 de cuvinte publicata de ETS am scris un program pe calculator, grev , care mie mi-a fost de mare folos in memorarea acestui vocabular. Programul este scris in C si merge pe orice sistem care poseda un compilator de C standard (ANSI): DOS, Unix, MacIntosh. Programul este disponibil oricui din pagina mea de web http://www.cs.cmu.edu/~mihaib/ftp/grev.tar.gz. Cititul in engleza este de asemenea foarte util (chiar mai util pentru memorarea de lunga durata).

Acest test este proiectat pentru vorbitorii de limba engleza (si studentii americani care vor sa intre la doctorat il dau) si este destul de dificil si pentru ei.

Partea ``cantitativa'' 
cere capacitati matematice elementare (de nivel de scoala generala, poate rar de liceu). Trebuie insa viteza si precizie in rezolvarea problemelor. Antrenamentul pe doua-trei teste ar trebui sa ajunga.
Partea ``analitica'' 
consta din mici probleme de perspicacitate. O gindire rapida este foarte utila.

Nu trebuie sa disperati daca luati un scor mai mititel la una din sectiuni; criteriile universitatilor sunt relativ laxe, mai ales in ceea ce priveste partea verbala. Prieteni de-ai mei au intrat la universitati excelente cu scoruri verbale sub 50% sau analitice in jur de 70%.

  
Testul GRE "subject''

Fiecare disciplina are propriul ei test de specialitate; exista GRE de matematica, de calculatoare, de muzica, etc. Cantitatea totala de cunostinte necesare nu este prea mare (as compara-o cu cunostintele cerute la un examen mai greu de facultate), dar cunostintele acopera foarte multe subdomenii si asta face pregatirea mai dificila.

Aceste recomandari erau valabile numai pentru testul cu creionul; la cel pe calculator nu se mai aplica:

Trebuie lucrat foarte repede (3 ore/80 intrebari inseamna cam 2:15 minute de intrebare). Sfatul meu este ca trebuie rezolvate intii intrebarile usoare cit se poate de repede, dintr-o trecere rapida asupra materialului. Spre deosebire de alte teste erorile se scad, asa ca merita sa ghiciti numai daca ati eliminat unele dintre posibilitati (daca au ramas doar doua)

Analiza universitatilor

Dupa o vreme o sa va vina de la universitati pachetul de admitere. Daca ati fost brav si ati scris la multe o sa aveti mult de citit; in general e destul de clar ce va cere fiecare. Iata ce recomand sa priviti:

Conditiile de ajutor financiar :
Data limita de admitere (deadline ):
Conditiile de admitere:
Pozitia geografica:
Documentele cerute pentru admitere:
Taxa de admitere :
Domenii de cercetare ; profesori :

  
Contactarea unui profesor

O metoda, care poate avea doua taisuri, este sa contactati direct profesori. Aratati-le contributii pe care le aveti in domeniul in care lucreaza ei, trimiteti-le rezultate, lucrari. Toate astea direct, prin posta sau e-mail, in paralel cu operatiile de admitere. Daca sunteti bun si convingeti profesorul, el poate avea un cuvint mai greu de spus decit intregul comitet de admitere , mai ales daca isi asuma sarcina sponsorizarii dvs. Partea proasta este ca, daca descoperiti ca nu va intelegeti cu persoana dupa ce o cunoasteti, (exista si genii meschine) o sa fie probabil putin mai greu sa desfaceti alegerea.

Oricum, metoda are un potential remarcabil. Exploatati-o inteligent: in corespondenta cu profesorul fiti concis, clar, corectati textul, si nu scrieti lucruri neinteresante. Aproape intotdeauna un profesor vrea noi studenti, mai ales studenti buni.

   
Pregatirea dosarului de admitere

Daca incercati sa mergeti la o universitate de prima mina va trebui sa realizati ca aveti niste contracandidati foarte solizi. Cei mai buni studenti din Statele Unite se inscriu de obicei la majoritatea universitatilor mari. Multi dintre acesti studenti au facut deja cercetare destul de solida cind erau inca ``undergraduates'', si vin cu lucra'ri publicate in conferinte internationale, si cu recomandari semnate de profesori cu renume. Dar chiar daca nu vreti la prima universitate din domeniu, tot va trebui sa va pregatiti dosarul cu mare grija.

Partea asta o sa va ia multa vreme si o sa fie tare plictisitoare. Dati-i insa multa atentie: tot ce se stie despre dumneavoastra acolo se stie din acest dosar; daca este prost, adio admitere. Daca este bun, nici nu mai conteaza cum sunteti in realitate (desi de obicei exista o corelatie), sunteti ca si primit. Voi atrage atentia asupra pieselor mai importante; in general americanii nu tin la birocratie prea mult, ci ii intereseaza mai mult caracteristicile dvs. personale.

Puteti gasi niste recomandari si la http://bgess.berkeley.edu/gradinfo/index.shtml.

Perspectiva unui american despre subiect este la http://mail.h-net.msu.edu/~burrell/guide/.

 

Formularele completate

Nu subestimati timpul necesar completarii formularelor; este substantial (ore). Stringeti cu grija materialele cerute de fiecare universitate intr-un plic separat.De obicei sunt simplu de completat; au explicatii. Atentie pentru ca pe unele trebuie sa le copiati inainte de a le completa si trimite! Asta poate fi folositor si daca unele se pierd in marea de hirtie a sistemului postal sau de la oficiile de admitere (s-au vazut cazuri).Despre tipul vizei (uneori e o rubrica de completat) vom vorbi mai jos. Daca aveti o bursa Fulbright  aveti o viza J-1 , altfel aveti o viza F-1 .

``Statement of Purpose''

Aceasta bucatica de proza este iarasi foarte importanta. Ce trebuie sa fie inauntru, fiecare universitate indica de obicei. In principiu vor sa vada ca aveti intr-adevar de gind sa studiati serios pentru doctorat si ca aveti o oarecare viziune asupra importantei lui.

Aceasta ``expunere de intentii '' este sigur citita de un profesor (si nu de un functionar, ca majoritatea materialelor din pachetul de admitere); fiti scurt, concis si convingator, pentru ca parerea unui profesor conteaza mai mult decit orice altceva pentru admitere. Corectati erorile de gramatica.

Foaia matricola (transcript)

Aceasta trebuie simultan sa arate oficial si sa fie scrisa in engleza, ceea ce nu era prea usor in 1996 in Romaania. Probabil ca va trebui sa trimiteti o copie dupa original si o traducere. Pentru a obtine traducerea recomand urmatoarele metode:

  • Obtineti o copie oficiala de la secretara departamentului pe care o traduceti  la un traducator oficial si o legalizati la un notar. Fiecare exemplar al traducerii trebuie legalizat separat. Costul final poate ajunge la cam 2$/pagina.
  • Luati o copie oficiala pe care o traduceti ``de mina'' si rugati un profesor (sau secretara departamentului) sa semneze pe traducere cum ca este corecta. De obicei universitatile se multumesc cu atit ca oficialitate si este mult mai simplu.
  • Daca sunteti student al unuia din departamentele nou infiintate cu predare in engleza s-ar putea ca secretara sa elibereze foi matricole direct in engleza, desi in 1996 o lege(?) interzicea rectorului sa semneze astfel de hirtii.

Materiale suplimentare

Eu am bagat in unele din plicurile cu formulare si materiale care nu mi-au fost cerute impreuna cu o notita explicativa de genul:

 

Dear Madam / Sir,

I want to clarify the following possible irregularities; please excuse me if these complicate your task of processing my application:

1.
a letter of recommendation should come to you by mail directly from one of my recommenders.
2.
I do not yet have the GRE subject score; I will send it to you as soon as I receive it.
3.
I used a separate sheet of paper for my ``Statement of Purpose''.
4.
I added to the regular application materials the following papers which may strengthen my credentials:
(a)
A copy of my TOEFL score report.
(b)
A copy of my GRE general test score report.

If I have to send the ETS original scores I am ready to make the necessary steps towards their emission, although this is not very easy for my budget.

5.
A copy of a certificate ... showing my work at ....
6.
A copy of the diploma I earned in 1995 at the ... contest.
7.
A curriculum vitae  .

Thank you very much for your patience.

Diplome, premii, certificate

Daca ati primit premii la concursuri, comunicari stiintifice, puneti-le in pachet. Adaugati si scurte traduceri si capsati-le laolalta ca sa simplificati munca cititorului.

Daca ati lucrat la alte universitati sau la proiecte importante cuvinte de lauda de la coordonatori sunt foarte utile (de exemplu din programele TEMPUS). O scrisoare calduroasa de la un profesor din strainatate este foarte valoroasa si mult mai credibila.

Munca de cercetare

Puteti adauga la pachet si scurte descrieri ale lucrarilor de cercetare la care ati colaborat (ex: diploma). Nu scrieti prea mult, dar convingeti ca ati facut o munca de adincime. Pentru ca se adreseaza unui profesor, puteti fi tehnici in explicatie. Am vazut cazuri in care studenti au fost admisi pentru ca erau familiarizati cu unelte sau tehnici pe care un profesor vroia sa le foloseasca in cercetarea lui, deci nu ezitati sa aratati ca aveti cunostinte largi.

Daca aveti lucrari prezentate la conferinte (de orice fel), includeti cel putin un rezumat sau poate chiar intreaga lucrare (daca este in engleza).

Un CV.

Scrierea unui Curriculum Vitae bun este o treaba nebanala, la care nici eu nu ma pricep foarte bine. Iata totusi niste recomandari:

  • Nu scrieti prea mult; evitati descrieri stufoase. Incercati sa va rezumati la 2 pagini;
  • Rezultatele din scoala generala (sau liceu) nu sunt foarte interesante probabil (mai putin daca sunt premii la olimpiade internationale);
  • Separati clar sectiunile. Scrieti despre:
    Informatii personale:
    nume, adrese de contact, e-mail; nu puneti virsta sau data de nastere;
    Studii
    in ordine cronologica; indicati specializarea, rezultatele obtinute si semnificatia notelor  (``on a scale of 1 to 10'');
    Limbi straine cunoscute;
    indicati si romana ca limba materna (native language);
    Cercetare:
    puneti orice proiect  semnificativ la care ati lucrat si care a depasit ca anvergura ceea ce se cerea minimal pentru un proiect de semestru;
    Premii:
    la concursuri, comunicari stiintifice, burse (bursa de merit), burse in strainatate (explicati ca sunt obtinute prin concurs); explicati anvergura concursului (ex: ``second prize nationwide out of 185 candidates'');
    Experienta de lucru:
    slujbe platite si neplatite pe care le-ati avut, mai ales daca sunt legate de domeniul de studiu; includeti lucrul ca asistent in universitate;
    Publicatii:
    adaugati aici nu numai ceea ce a aparut in reviste sau carti ci si tezele de absolvire/master, lucrari prezentate la conferinte si rapoarte tehnice scrise in urma proiectelor.

    Fiti atenti cu modul in care descrieti publicatiile: in Europa este comun ca un articol aparut in mai multe locuri sa fie trecut de mai multe ori (ex. publicat undeva, prezentat la un simpozion, proiect de curst, etc.). Americanii nu au acest obicei; mentionati clar: ``also appeared as...; presented at...''.

Trimiterea formularelor

Cum spuneam mai sus, unele universitati au doua organisme specializate care se ocupa de admitere: unul la nivelul universitatii (ex: graduate school ) altul la nivelul departamentului . Departamentele mari poseda propria lor orgranizatie pentru studenti ``graduate''.

Important este ca s-ar putea sa trebuiasca sa trimiteti doua plicuri cu documente diferite, cite unul la fiecare instanta. In plicul de la ``graduate school'' (probabil) nu are sens sa puneti nimic in plus fata de ceea ce e cerut, pentru ca acolo treaba este mai birocratica si functionarii care prelucreaza materialele nu stiu mare lucru despre domeniul dvs.

Raspunsurile universitatilor

Incepind de prin februarie-martie incep sa vina raspunsurile, si vor tot continua pina in iunie. Va doresc sa aveti tot atitea raspunsuri cite inscrieri, desi mereu cite un formular dispare in ceata. Daca sunteti admis, se poate sa fiti contactat prin telefon sau e-mail. Documentele oficiale de admitere sunt trimise intotdeauna prin posta.

Universitatile admit si resping in rafale, asa ca daca amici de-ai dvs. au primit un raspuns de la o universitate si dvs. nu, asta nu inseamna nimic; poata sa vina si ``da'' si ``nu''.

Viza americana; formularul I-20

Studentii ``full-time'' primesc o viza  americana numita F-1 . Studentii cu burse Fulbright  (sau mai exact studentii care fac parte din schimburi de studenti) primesc vize J-1 . Sotii(le) studentilor F-1 care-i insotesc primesc vize F-2 , iar cei(le) ale studentilor J-1 primesc, logic, J-2 . Exista si alte (multe) soiuri de vize, dar nu cred ca veti avea de-a face cu ele.

Vizele isi pierd valabilitatea daca incetati de a fi student la universitatea care v-a primit; daca va transferati la o alta universitate, va trebui sa obtineti alta viza.

Mai puteti afla despre diferenta dintre vize in sectiunea numita ``Dreptul de munca''.

Ca sa obtineti viza F-1, universitatea trebuie sa va trimita patru foi de hirtie numite formularul I-20 (sau IAP-66  pentru J-1). Studiati cu atentie formularul si anuntati orice greseli universitatii, ca sa va trimita unul nou. Nu e de glumit.

Cu formularul I-20, un pasaport valabil, niste bani si o poza de pasaport va asezati dimineata la ora 7:30 la coada in fata ambasadei americane. Daca sunteti acolo cind se distribuie biletelele, atunci veti intra in ambasada  inainte de 1. Daca aveti deja un F-1, si vreti altul puteti sa mergeti la ambasada la ora 15:00 si sa lasati pasaportul peste noapte pentru procesare; nu mai stati la coada.

Mai nou (1999) viza F-1 costa 105$: 45$ care reprezinta taxa de interviu si care se plateste in lei la banca Transilvania, si 60$, care reprezinta taxa propriu zisa pentru eliberarea vizei si care se plateste in $ la ambasada.

Iata o mic'a reclama privitoare la plata vizei:

Serviciul se bucura de succes (41 000 persoane in 1999) si economiseste timpul. Persoanele trebuie doar sa completeze documentatia disponibila la orice reprezentanta locala DHL, sa plateasca taxa de viza la oricare din sucursalele Bancii Transilvania si sa expedieze actele la Ambasada SUA. Taxele se achita in lei si reprezinta contravaloarea a 45 de dolari SUA. In afara taxei de viza, clientul nu are de platit la Banca Transilvania nici un comision, iar plata taxei nu necesita deschiderea unui cont bancar. Termenul de transfer al sumei catre ambasada este de maximum doua zile.

N-am auzit de vreun student cu I-20 care sa nu primeasca viza americana; interviul este o formalitate. Viza se elibereaza pe loc, dupa o scurta perioada de asteptare de cam o ora.

O foaie din I-20 va fi sigilata intr-un plic si capsata de pasaport, celelalte vor fi ale dvs. Nu pierdeti nici una din foi, nici macar copia pe care o aveti.

Biletul de avion

Vara avioanele peste ocean sunt incredibil de aglomerate; Boeinguri 747 pline ochi traverseaza zilnic Atlanticul. Daca vreti sa nu va ruinati, va trebui sa faceti rezervare la avion foarte devreme (cu cel putin 2 luni inainte!). Explorati mai multe alternative, la agentiile de voiaj . Va recomand sa cumparati bilete doar dus (dar nu pentru ca nu va mai intoarceti, ci pentru ca un bilet dus-intors are o perioada limitata de valabilitate si nu e prea clar cind o sa veniti inapoi prima oara). Pretul vara este in zona 5-700$, depinzind de distanta (America are 3200 mile!) si de agentie.

Pina in '97 fundatia Soros  sponsoriza  cu generozitate un bilet de avion pentru studentii care mergeau la studii. Mergeti cu cel putin doua luni inainte la fundatie si intrebati daca mai au bani. Va trebui sa completati din nou formulare: un CV , doua recomandari , o copie dupa invitatie, o descriere a proiectului pentru care plecati. http://www.sfos.ro/.

Viata in Statele Unite

Statele Unite sunt casa Diversitatii cu D mare. Aici aproape totul este cu putinta. Din cauza asta ceea ce e valabil pentru un loc poate sa fie complet diferit pentru un altul. Cea mai notabila exceptie sunt marile metropole: New York City si Los Angeles. Aparent foarte multe din lucrurile care sunt adevarate pentru marea suprafata a teritoriului american sunt false in aceste mari aglomerari urbane.

Voi urma aceeasi metoda si in aceasta sectiune: dezvalui numai ceea ce nu va fi evident, sau ceea ce m-a surprins.

Plecarea

Contacte inainte de plecare

Regula pe scurt este una singura: sa-ti fie clar ce vei face in primele trei zile: unde dormi, unde trebuie sa te duci, cum te deplasezi. Odata trecute aceste trei zile, poti usor deveni autonom si rezolva orice problema in noul mediu. Pentru primele trei zile insa, un ajutor extern este foarte util, care sa-ti arate cum se ajunge in diferitele locuri, care sa te ia de la aeroport si care sa te duca in locul unde o sa dormi pentru inceput.

Principalul contact este secretara departamentului la care va duceti; in general ea/el va va putea ajuta chiar cu probleme mai ciudate. Daca in departament exista romani, este bine sa contactati pe unul dintre ei dinainte: in primele zile folosirea continua a englezei este obositoare, iar eficienta comunicarii scazuta, asa incit niste sfaturi rapide in limba nativa sunt foarte valoroase. Frumos din partea departamentului ar fi sa aloce un voluntar care sa se ocupe de dumneavoastra la inceput, raspunzind intrebarilor initiale si ghidindu-va in prima zi.

In cazul extrem minimumul pe care trebuie sa-l stiti este:

  • La aeroport  ce adresa dati soferului de taxi (ex: adresa departamentului universitatii);
  • Cu ce platiti taxiul .

Atentie daca ajungeti in week-end sau noaptea: nu o sa fie nimeni la facultate sa va intimpine; trebuie sa aveti o destinatie precisa in minte. Contactati neaparat secretara departamentului inainte de plecare, de preferinta prin e-mail, fax sau telefon.

Trebuie spus ca viata in Statele Unite este extrem de usoara datorita maniei americanilor de a face totul cit se poate de simplu (cu o singura exceptie notabila: plata taxelor). Asa incit birocratia pe care o veti face va fi extrem de redusa ca volum si rezonabila. In general veti avea la-ndemina toate informatiile de care aveti nevoie, sau veti sti de unde sa le luati. Circulatia informatiei in societatea americana este intr-adevar remarcabila si impresionanta, si se reflecta intr-o extrem de mare eficacitate a muncii desfasurate.

Puteti inceta de a citi acest document de aici incolo fara a avea vreo pierdere notabila; eu voi continua sa-l scriu, pentru ca nu poate sa faca prea mult rau.

Banii si cecurile de calatorie

``Travelers checks'' sunt probabil metoda cea mai convenabila prin care puteti transporta bani fara sa va fie frica de furturi sau pierderi. Acestea se pot cumpara de la bancile romanesti pentru un comision de circa 2%. Ele sunt practic niste bancnote pe care le semnati la banca si pe care trebuie sa le semnati din nou cind vreti sa le folositi (deci care furate nu mai valoreaza nimic pentru hot). Numerele lor de serie le notati pe o hirtie separata; daca pierdeti cecurile puteti suna la un numar de telefon gratuit (oferit impreuna cu cecurile) si cecurile va vor fi inlocuite. In Statele Unite si in multe locuri din Europa le puteti fie schimba pe cash la o banca, fie cumpara direct cu ele. Probabil ca cele mai multe le veti varsa direct in contul de la banca pe care il veti deschide odata ajuns.

Probabil ca veti primi primul salariu abia dupa o luna de la sosire, asa incit va trebui sa faceti fata multor cheltuieli de inceput din resurse proprii. O estimare a sumei necesare este de cam 1000-1500$. Daca nu posedati aceasta suma nu disperati: probabil ca universitatea va va ajuta cumva dupa ce v-a primit, poate cu un imprumut.

Va trebui sa inchiriati  o locuinta, fie ea si in campus ; regula este ca la semnarea contractului se plateste o garantie (security deposit ) si chirie  pe o luna (cel putin), ceea ce poate insemna dintr-un foc 600-800$. Deci nu-i de glumit.

  
Sanatatea; Asigurarea Medicala

Veti fi probabil obligati sa va faceti o asigurare de sanatate. Sistemul de sanatate american este foarte interesant: totul se plateste de catre pacient; nu exista nici un fel de ajutor de la stat (cu mici exceptii pentru pensionari si handicapati).

Pe de alta parte sistemul de sanatate este extrem de modern (aparatura de ultima ora) si extrem de scump. Tabela 6 ofera niste preturi orientative.


 

Table 6: Costul tratamentului medical
Activitate Cost
Drum cu ambulanta (10 min) 500$
20 min in camera de urgenta 200$
Un pat de spital 24h 2000$
O apendicita 10000$

Daca nu aveti asigurare medicala si (Doamne fereste) aveti un accident, va trebui sa platiti totul din buzunar. Daca aveti asigurare, platiti mult mai putin.

Firmele de asigurare sunt private si ofera tot felul de planuri: pe masura ce dai mai multi bani lunar, platesti mai putin cind e nevoie. O asigurare studenteasca buna, pentru un ins sanatos si tinar, este cam de 600$ anual.

Adesea asigurarile studentesti nu acopera dintii si ochii. Deci faceti-va o verificare completa si reparati toate problemele inainte de a pleca, atit in ceea ce priveste dantura cit si ochii. Cumparati o pereche de ochelari de rezerva.

Asigurarea se poate plati fie dintr-un foc fie in rate; probabil ca veti semna contractul de asigurare dupa ce ajungeti acolo.

Mi-a fost recomandata o varianta economica:

CISI (Cultural Insurance Services International).
102 Greenwich Avenue
Greenwich, CT 06830
1 (203) 625-5440

Aparent preturile sunt rezonabile, pentru studenti numai, si nu este obligatorie asigurarea pentru un an intreg.

Zborul

Zborul peste ocean este extrem de plictisitor si dureaza cam 7 ore. Durata calatoriei si oboseala cresc enorm cu numarul de escale suplimentare si de avioane schimbate. Depinzind de sursa, destinatie si numarul de escale durata zborului din Romania pina la destinatie poate fi intre 14 si 36 de ore. Cautati un bilet   care merge cit mai direct.

Veti imbarca bagajele  la urcare si nu le veti mai vedea decit la punctul de vama de la intrarea in SUA, indiferent de cite ori va opriti.

Vama in SUA se face in primul aeroport international in care opriti. E putin probabil ca vamesii sa va rascoleasca prin bagaje; dupa vama bagajele le bagati imediat la loc si le luati din nou la sosire.

  
I-94

In timpul zborului veti completa doua mici formulare: I-94 si unul legat de vama si alimente, pe care o sa scrieti ca nu aveti. Foaia I-94, bonul despre alimente, pasaportul  si I-20  sunt inspectate la vama la intrare. Plicul cu I-20 este scos din pasaport si in locul lui este capsata (sau pusa) o bucatica din I-94. Teoretic trebuie sa dati inapoi I-94 prima oara cind iesiti din State, asa ca nu-l pierdeti.

Sotul, sotia, logodnicul, logodnica, prietena, etc.

Daca sunteti casatorit ati putea percepe doctoratul ca o piedica in calea unitatii familiei. Nu are sens sa fiti ingrijorati: puteti obtine cu usurinta o viza pentru partenera(ul) dumneavoastra. Partenerul unui student cu viza F-1 primeste o viza F-2, iar cel al unui student cu viza J-1 primeste o viza F-2.

Daca nu sunteti casatorit(a) inca dar aveti un ales al inimii, atunci situatia este un pic mai complicata. Metoda de care nu am auzit niciodata sa dea gres, este de a trimite o scrisoare de invitatie pentru logodnic(a); ace(a)sta poate atunci primi o viza turistica pentru a va vizita.

Alte citeva detalii despre vizele acestea puteti gasi in sectiunea despre dreptul de munca in Statele Unite.

Vreti sa va viziteze familia

In general nu am auzit ca studentii sa aiba probleme in a-si invita rudele apropiate in vizita. Urmatoarele documente se pot dovedi foarte utile:
  • Pentru a face o invitatie personala cuiva, de regula se foloseste formularul I-134 (affidavit of support), aflat la http://www.ins.usdoj.gov/graphics/formsfee/forms/i-134.htm. Precizati sprijinul material pus la dispozitie acelei persoane (de exemplu: casa, masa, o suma de bani pentru cheltuielile estimate).
  • Formularul acesta il legalizati in fata unui notar public. Un notar public percepe un comision in jur de $2.
  • Dupa cum specifica si formularul, anexati o adeverinta de la locul de munca (facultate) precizand salariul (suma completa, bursa + taxe de scolarizare), si un extras de cont de la banca (o copie dupa scrisoarea lunara de la banca este buna).
  • Daca sunteti foarte precaut, puteti anexa o scrisoare de la biroul pentru studenti straini al universitatii (pe care ii rugati sa o scrie; unele universitati au scrisori-tip pentru asa ceva).
  • Eventual, puteti adauga o scurta nota explicativa personala referitoare la invitatie.
Cu documentele astea, rubedeniile se duc la ambasada americana pentru a obtine viza.

In general viza le va fi oferita daca nu cumva sunt perceputi ca riscind sa ramina in Statele Unite. Unele persoane se duc la ambasada cu tot felul de certificate de proprietate: locuinta, masina, etc., pentru a dovedi ca sunt ``legate'' de tarimul natal, si nu intentioneaza sa emigreze.

Un cuvint de avertisment se cuvine dat celor care-si invita parintii proaspat devenit bunici (un caz relativ frecvent printre doctoranzi): este imprudent ca parintii sa specifice ca se duc sa-si vada nepotii. Un bunic care face baby-sitting este considerat a munci ilegal in Statele Unite!

Birocratia de inceput

Odata ajuns veti trece printr-o serie de formalitati si instructaje. Prima perioada este mai dificila, dar privit retrospectiv totul merge foarte repede si bine; in definitiv o saptamina de birocratie pentru adaptarea de lunga durata intr-o tara straina nu e prea mult, nu?

Universitatea se va ocupa cu siguranta de dumneavoastra, probabil organizind o orientare  pentru toti studentii internationali.

  
``Social Security Number  (SSN)''

Numarul de asigurari sociale este compus din 9 cifre si initial avea o misiune cu totul diferita. Acum s-a transformat intr-un fel de ``numar de buletin'' care identifica unic o persoana in Statele Unite. Veti completa un formular foarte simplu, pe care il inminati unui oficial, impreuna cu I-20 , pasaportul  si o scrisoare din partea universitatii; de obicei asta se intimpla chiar in universitate, in timpul orientarii. Dupa trei saptamini veti primi numarul SSN care va va apartine numai dvs., pentru tot restul vietii.

Fara SSN nu puteti lucra in nici un fel, si nu puteti obtine nici permis de conducere. In realitate foarte multe din formularele pe care le veti completa vor avea undeva o rubrica ``SSN'', desi teoretic SSN-ul este confidential. Nu-l scrieti niciodata in locuri vizibile (ex: CV).

  
Banci

Viata in State este simplificata enorm de prezenta bancilor. In afara de masina de cola si cea de spalat, autobuz si unele magazine pricajite nu e nevoie de bani gheata niciodata.

Contul  in banca trebuie deschis din primele zile, pentru ca scuteste de grija banilor si pune la dispozitie o sumedenie de mecanisme de plata, extrem de convenabile.

Puteti aranja ca multe dintre platile care vi se fac (salariu) sa mearga direct in cont, si ca multe din platile regulate pe care le faceti sa iasa de acolo (apa, electricitate, etc.).

Alegerea unei banci

Bancile difera printr-o gramada de detalii care-mi scapa. Cele mai importante amanunte pentru inceput vor fi rata dobinzii  si depunerea  (deposit ) minima. Aparent exista foarte putine banci in Statele Unite care au operatii pe teritoriul mai multor state; bancile din Pennsylvania sunt disjuncte de bancile din statul New York. Conditiile pe care le ofera bancile difera foarte tare intre localitati: de exemplu in New York City adesea nu se poate deschide un cont cu mai putin de 3000$ depunere, in Pittsburgh o valoare intilnita este de 500$, iar eu am avut cont la o cooperativa de credit (Credit Union) care avea un depunere minim de 5$. Cooperativele de credit sunt adesea cele mai convenabile, si pe deplin sigure (va vor spune ca banii dumeavoastra sunt asigurati de guvern impotriva falimentului).

Bancile cer ca tot timpul sa se afle o anumita suma in cont, altfel se platesc amenzi (sistemul e mai complicat, dar asta am priceput eu). Rata dobinzii primite pe banii depusi oscileaza undeva in jur de 3.5% pe an, dar am inteles ca ajunge cam la 1% daca se corecteaza inflatia.

S-ar putea ca universitatea sa va poata oferi informatii despre conditiilor tuturor bancilor din apropiere, dar adesea e greu de comparat oferta. Un criteriu important este ca banca sa fie relativ raspindita in zona in care veti actiona dominant, sau macar sa aiba ATM -uri (vedeti mai jos).

Instrumente de plata

Probabil ca veti deschide doua conturi la banca. Primul este cel mai important:

Carnetul de cecuri  
este primul instrument de plata pe care banca vi-l ofera, probabil imediat ce deschideti contul. Pentru o saptamina veti avea un carnet de ``beginner checks'', care adica nu are tiparit pe el numele dumneavoastra. Dupa aceea banca va va trimite unul tiparit.

Cecul se completeaza destinatarului. Destinatarul se duce cu cecul la banca lui. Banca dvs. cumpara de la banca lui cecul, cu bani, care sunt luati din contul dumneavoastra si depusi in al lui. Acest transfer se poate petrece la citeva zile dupa ce ati trimis cecul (poate chiar luni daca receptorul este lenes). Acesta este un fenomen neplacut, pentru ca nu este niciodata prea clar citi bani ai in cont care pot fi incasati de altcineva, si cere mentinerea unei contabilitati separate, pe hirtie.

Cecurile sunt foarte convenabile, pentru ca pot fi folosite pentru a plati tot felul de servicii prin posta .

Cecurile pot fi folosite si la unele magazine, dar atunci trebuie insotite de o forma de identificare americana (carnetul de sofer , care la ei cam tine loc de buletin). Citeodata, pentru a plati, trebuie si ca banca sa fie din acelasi stat.

Daca cineva incearca sa incaseze un cec de la dvs. si nu sunt destui bani in cont, se spune ca ``the check bounces  ''. Asta se soldeaza in general cu o amenda de 25$ sau mai mult pentru dvs.

Bancile ofera uneori servicii suplimentare, cum ar fi asigurarea unui cec (cind vine sa ``bounce'' transfera automat bani din contul de ``savings'' in cel de ``checking''), sau oprirea platii unui cec (daca ati trimis de pilda un cec prin posta pentru un produs cumparat, dar care nu a venit).

Cartela de extras bani (ATM /MAC ):
la fiecare citeva colturi de strada (mai ales la banci si magazine) veti vedea automate de bani (si alte lucruri). Acestea se numesc fie Automatic Teller Machines  (ATM) fie Money Access Centers  (MAC). Foarte adesea banca va ofera o cartela mica de plastic, cu care puteti lua bani din conturile dvs. de la astfel de masini. Banca o sa va spuna si care masini sunt accesibile; in general tranzactiile sunt gratuite la masinile bancii de la care aveti cartela, dar costa ceva (in jur de 1$) la alte masini.

Cartela poate fi folosita pentru a manipula toate conturile (checking, savings si ce-o mai fi) si pentru a interoga banca. Uneori cartea merge si la magazine. De fiecare data cind faceti o tranzactie asta se reflecta in contul din banca, dar poate nu chiar instantaneu.

 

Cartea de credit  
este o inventie americana colosala. Exista patru marci mari de carti de credit americane: VISA , Mastercard , American Express  si Discover. Fiecare magazin decide ce marci primeste; frecventa este cam in ordinea indicata (mai mare la stinga). Un individ poate poseda zeci de astfel de carti.

Trebuie sa faceti distinctia intre firme care ofera carti de credit (aproape toate bancile, de exemplu) si marcile de carti de credit (care sunt destul de putine -- VISA, Discover sunt astfel de marci).

O carte de credit functioneaza intr-un mod foarte interesant. Fiecare carte de credit are o limita de credit; poti cumpara de la magazine, eventual plati si cecuri cu ajutorul lor (convenience checks ) sau extrage bani de la ATM pina la aceasta suma. Acesti bani sunt imprumutati de la compania care v-a oferit cartea de credit. In fiecare luna vine prin posta o lista a datoriilor pe care le aveti, datorate folosirii cartii. Dumneavoastra scrieti un cec  si-l trimiteti la adresa indicata platind astfel datoria. Aveti deci de-a face cu un imprumut  fara dobinda pe o luna.

Care e smecheria? Daca nu puteti plati la timp nu-i nici un bai: imprumutul este prelungit cu o dobinda  de cam 12-20% pe an (variaza). Atunci compania de carti de credit face profit.

Alte venituri ale companiilor de carti de credit vin de la comerciantii de la care cumparati: la fiecare plata facuta cu VISA, de pilda, VISA primeste de la cel care vinde 0.5$ + 2% din suma. Astfel, costul folosirii cartii de credit este inclus in produse. Din acest motiv anumite magazine de maruntisuri nu accepta carti de credit: ar creste prea mult valoarea bunurilor.

   
Contractul de inchiriere

Una din cele mai mari responsabilitati civice pe care va trebui sa vi le asumati (si una din cele mai costisitoare) este inchirierea unui apartament. Daca universitatea nu va cazeaza in campus  (sau chiar si in acest caz), trebuie sa semnati un contract cu un proprietar  pentru habitatul dvs. Contractul este un document oficial foarte important, care in caz de nerespectare va poate duce in instanta (ceea ce nu e prea amuzant, cel putin daca nu studiati dreptul). Cititi cu mare atentie hirtia inainte de a lasa pe ea parafa, ca nu cumva sa fiti tras pe sfoara.

In nici un caz nu inchiriati un apartament  pe care nu l-ati vazut. Inspectati apartamentul cu atentie si verificati daca totul este in buna ordine. Cereti ca defectiunile sa fie reparate si totul sa fie curatat inainte de a va muta.

Chiria este cea mai mare cheltuiala constanta pe care o veti face in timpul sederii dvs. Pretul variaza enorm in functie de pozitie (mai aproape de universitate tinde sa fie mai scump, dar depinde si de oras, de natura cartierului), numarul de camere si gradul de coabitare. O garsoniera  (``studio '' sau ``efficiency '') cu bucatarie si baie ar valora cam 300-500$ in functie de comfort. Bucataria trebuie sa fie complet utilata (frigider, dulapuri, chiuveta), chiar daca nu aveti mobila . Se spune ca in general in California e mai scump, dar nu refuzati o universitate pe motivul asta.

Cel mai ieftin iese probabil daca impartiti un apartament cu mai multe dormitoare si o baie si bucatarie comuna cu alti locatari; foarte adesea studenti se asociaza in acest fel. Ca ilustratie (preturi orientative), daca un ``efficiency'' este 400$, un ``1 bedroom '' (2 camere = ``living '' + dormitor) este 520$, un 2 bedroom  este 550$, un 3 bedroom  este 600. Deci din ce in ce mai ieftin de persoana. Un apartament mobilat nu este neaparat mult mai scump decit unul nemobilat.

Mutatul

America este o tara de migratori; mai ales persoanele mai tinere schimba relativ frecvent slujbe si chiar orase. Exista o intreaga industrie a mutatului care face treaba asta relativ usoara. Firme specializate (ex. UHaul , Raiders ) inchiriaza de la carucioare pina la trailere cu care lumea isi plimba mobila. Mai ales in lunile de vara, contractele de inchiriere expira si lumea pleaca la plimbare. 1 august pare a fi virful de activitate.

``Yard Sale''

Din cauza aceasta multa lume incearca sa scape de lucruri din casa inainte de o mutare si foarte adesea le vinde la preturi de nimica (relativ la obiectele noi). Se organizeaza ceea ce se cheama ``yard sale '' sau ``garage sale '' sau ``moving sale '', anuntate cu afise pe stilpi; proprietarul scoate in curte (sau garaj) marfa si amatorii de chilipiruri din imprejurimi se inghesuie si se tirguie pentru feluritele obiecte. ``The early bird catches the worm'', sau ``cine se scoala de dimineata cumpara ce-i mai interesant''. Eu am cumparat o sumedenie de lucruri in acest fel, unele adevarate pomeni. Poti astfel sa-ti mobilezi intreaga casa intr-un timp si la un pret record. Numai sa ai cum le cara. Fiti cu ochii pe afise!

Masina

Importanta masinii pentru civilizatia americana nu poate fi in nici un fel supraestimata.

In America se conduce mult mai civilizat si mai prudent decit in Europa si deci infinit mai corect decit in Romania. (Marea exceptie ramine New York City in care se concentreaza instinctele salbatice ale tuturor soferilor.) Fiecare stat are propriile reguli de circulatie, dar acestea sunt 99% cele din Europa.

Dintre exotismele legate de condus: in multe locuri se poate lua la dreapta chiar daca stopul este rosu. Foarte multe semne de circulatie sunt scrise in cuvinte si nu se bazeaza numai pe forma. Masinile tipice americane nu au ambreiaj  si folosesc un schimbator de viteze foarte schematic (vitezele ``inainte, inapoi si parcare''). Parcarea este o adevarata problema in marile orase si costa foarte mult (estimat la 2000$/an pentru un ins care lucreaza in centru). In marile orase poate ajunge la 1500$ pe luna in anumite zone!

Benzina  este de trei ori mai ieftina ca in Europa, dar se pare ca mecanicii auto  tind sa ``fure'' cit incape.

Carnetul de conducere

Fiecare stat decide ce carnete de conducere  recunoaste; probabil ca va trebui sa dati un examen de condus pentru a obtine un carnet local. Importanta masinii este atit de mare incit carnetul de sofer este legitimatia standard. Atunci cind nu ai carnet poti sa-ti iei o ``non-driver license'' pentru a-i tine locul. Examenul de carnet este foarte simplu si are de obicei o proba teoretica si una practica. Dupa proba teoretica primiti ceea ce se cheama ``learners permit'', valabil o anumita vreme, si cu care puteti conduce daca pe scaunul din dreapta se afla un sofer ``plin''. La examen trebuie sa va prezentati cu masina proprie, si insotit de un sofer adevarat.

Cumpararea unei masini

Costul masinii nu se rezuma la cel platit proprietarului, ci include costuri de inregistrare, taxa de cumparare, impozit  (pe alocuri), verificari tehnice, asigurare (foarte importanta, depinzind de o multime de factori ca virsta, numar de accidente, stare sociala, vechimea carnetului, compania de asigurari).

Procedurile la notar sunt foarte simple; in 30 de minute puteti termina cu totul. Daca va luati masina merita sa deveniti membru al clubului automobilului (American Automobile Association, AAA), care ofera la preturi reduse (39$/an) o sumedenie de servicii utile. Adesea puteti face la o agentie AAA toate formalitatile legale de cumparare a unei masini, inclusiv cumpararea asigurarii.

Puteti poseda o masina si fara a avea carnet, dar nu puteti conduce masina fara a avea macar learners permit. In multe state nu puteti avea o masina fara a avea si o asigurare , iar in nici un stat nu puteti conduce fara asigurare. Pentru a avea asigurare trebuie sa aveti cel putin learners permit.

Daca aveti dare de mina puteti lua o masina noua; altfel e mai bine cu una la mina a doua. Este foarte usor de cumparat o masina la mina a doua, cu preturi care incep de la 100$. Daca nu sunteti un as la mecanica si nici nu vreti sa locuiti intr-un atelier de reparatii, mai bine considerati o masina incepind de pe la 1500$. Puteti merge la un ``dealer '', sau puteti sa va bazati pe mica publicitate; a doua varianta e mai ieftina in general.

Calatorii in Statele Unite

Marea mea surpriza a fost sa constat ca in America transportul public  este mizerabil (dupa standarde europene). Singurul mijloc rezonabil (dar nu ca pret) este avionul . Iata o rapida radiografie a mijloacelor de transport.

Avioanele
merg intr-un ritm infernal aici; in apropierea unui aeroport mare la 30 de secunde, zi si noapte, aterizeaza cite un avion. Transportul aviatic este in intregime privat, cu o sumedenie de firme mamut care poseda flotile intregi, parti de aeroporturi si utilaje, etc. Nume mari: USAirways (fost USAir), Delta, Northwest, Continental, TWA, American Airlines, United. Adesea firmele sunt asociate cu parteneri externi pentru zborurile internationale; de pilda Northwest cu KLM.

Pretul unui bilet in interiorul SUA (domestic flight ) sau pe zboruri internationale este relativ ridicat. Fiecare firma ofera insa tot felul de ieftiniri pentru clientii regulati (de exemplu la fiecare 25000 de mile pe care le zbori cu ei, primesti un bilet gratuit). Cum o calatorie peste ocean are 5-6000 de mile intr-un sens, cifra poate fi atinsa prin perseverenta. Pentru ca firma sa va contabilizeze milele, trebuie sa va inscrieti (gratuit) intr-un program ``frequent flyer ''; puteti s-o faceti prin telefon, prin Internet sau la aeroport.

Unele firme fac periodic reduceri substantiale pentru anumite curse; pretul poate ajunge comparabil cu al autobuzului. Un exemplu de care stiu eu: un program al lui USAirways, numit ESAVERS , care anunta prin Internet  folosind o lista de posta electronica ieftinirile din fiecare saptamina pentru week-end. Verificati paginile de web ale firmelor pentru astfel de oportunitati.

Fiecare mare companie are un set de ``hub ''-uri (aeroporturi in anumite orase) in care are cartierele generale. Nu exista curse directe intre oricare doua puncte de pe continent, ci doar curse cu schimbare la un astfel de centru. S-ar putea ca intre doua orase relativ apropiate sa trebuiasca sa schimbati avionul in cel mai apropiat ``hub''.

Autobuze  interurbane (Greyhound ):
exista mai multe companii de autobuze interurbane, dar cea mai mare (si cred ca singura care acopera toata federatia) este Greyhound Inc. Autobuzele Greyhound sunt foarte scumpe (costul unei calatorii este cam de 2-3 ori al celei facute cu masina personala), au legaturi proaste si sunt destul de murdare. Cele mai respectabile persoane nu folosesc acest mijloc de transport. Nici macar nu au reduceri substantiale pentru studenti sau daca iei bilete dus-intors.... Au un program interesant care se numeste 2-for-1, in care doi insi care merg pe acelasi traseu platesc costul unui singur bilet;
Trenuri  (Amtrak ):
cea mai mare companie de cale ferata americana (nu stiu daca nu chiar singura) este Amtrak. Eu, stiind ca vestul a fost colonizat si cu ajutorul trenului, ma asteptam ca trenul sa fie un mijloc de transport foarte convenabil si dominant. Eroare, mon cher! Trenul este chiar mai scump decit autobuzul, si are legaturi mult mai proaste. Orase maricele nici nu au trenuri de calatori!
Masina  mica:
individualismul americanului se manifesta si prin mijlocul lui preferat de transport: masina personala. Reteaua de autostrazi este foarte vasta, desi marcajele cer oarecare antrenament (toate iesirile sunt indicate cu numere, care nu spun mare lucru). O cantitate enorma de oameni fac naveta in fiecare zi pe distante de pina la 50 de mile; privelistea autostrazilor cu 12-14 benzi la iesirea din New York City (sau Los Angeles) la o ora de virf merita admirata.

Autostopul  este considerat extrem de periculos, atit pentru soferi cit si pentru autostopisti, deci nu va bazati pe asta; nimeni nu o sa va ia. Daca aveti de facut deplasari intre orase, probabil ca la universitate exista grupuri de discutii (prin Internet  de pilda) pe care va puteti anunta intentia; daca cineva merge in aceeasi directie puteti sa-l convingeti sa va ia in schimbul unei parti din cheltuieli. Chiar daca le platiti pe toate, aceasta ramine cea mai ieftina metoda de transport.

Calatoria in oras:
transportul public urban este o copie fidela a celui interurban: este prost si cu legaturi proaste (comparatia o fac cu transportul public in Europa). Costul unui bilet depinde de oras, dar de obicei este in jur de 1-1.5$. Taxiul  este scump, dar nu excesiv de scump (1.5$/mila); va puteti permite din cind in cind. Nu uitati sa lasati bacsis  de 15%. O exceptie notabila de la aceste insusiri este jungla de asfalt New York City (si probabil si alte megalopolis-uri), in care nu se poate circula decit cu taxiul sau cu transportul in comun (dominat de metrou ).

  
Dreptul de munca

In principiu studentii J-1  nu pot lucra in nici un fel pentru bani fara aprobarea sponsorului lor. Studentii F-1  pot lucra in timpul anului scolar, pina la 20 de ore pe saptamina si in vacante 40 de ore pe saptamina in campus, sau in slujbe legate de studii.

Foarte interesant: dupa terminarea unui an universitar, studentii F-1 au dreptul sa lucreze numarul de luni ramase, pina la 12, in domeniul lor de interes, in afara campusului (chiar la companii); chestia asta se cheama ``practical training ''. Studentii J-1 pot lucra chiar mai mult si imediat (nu dupa un an); nu au insa voie sa lucreze mai mult timp decit petrec cu studiile. In plus, dupa terminarea studiilor, poti lucra inca 12 luni ca F-1. Astfel de ``slujbe de vara'' la firme, pe post de ``intern'', aduc bani buni studentilor.

Cei cu vize F-2  nu au voie sa lucreze deloc, nicaieri. Cei cu vize J-2  pot lucra daca au aprobare de la oficiul de imigrari INS  (Immigration and Naturalization Service ), cu conditia sa nu-si suporte insotitorul cu J-1. F-2 si J-2 au dreptul sa studieze.

Unii dintre studentii J-1 sunt obligati ca dupa terminarea studiilor sa lucreze timp de 2 ani in propria tara, inainte de a avea dreptul sa capete o slujba in Statele Unite.

Dreptul ``adevarat'' de munca in Statele Unite se exprima fie printr-o viza cu drept de munca (H-1 daca nu ma insel), fie prin posesiunea faimoasei ``carti verzi''  (green card ). Exista mai multe metode de a obtine cartea verde; cele mai la-ndemina pe care le cunosc sunt:

  • Casatoria cu un cetatean american (care trebuie sa rezulte in coabitare pentru cel putin un an si jumatate);
  • Cistigarea cartii verzi la loteria anuala facuta de statul american (aparent sansele sunt relativ mari pentru romani);
  • Dorinta ferma unei firme autohtone (adica americane) de a va angaja, ceea ce nu e deloc improbabil daca absolviti studii universitare (doctorale) aici; procedura oficiala este relativ complicata insa cade in circa firmei, deci este una din cele mai avantajoase.

  
Calatorii in Romania

Pina de curind metoda cea mai buna de procurare a biletelor  consta din a suna pe rind aceste agentii pina gasiti bilete la un pret convenabil. Rezervati mereu biletele cele mai bune pe care le-ati gasit. Este considerat nepoliticos sa faceti rezervari duble.

Mai nou puteti face niste anchete complete folosind numai Internet-ul; sunt mai multe locuri pe web unde puteti gasi informatii complete despre preturile tuturor liniilor aeriene, si de unde adesea puteti si cumpara bilete. Doua adrese sunt http://www.expedia.com/, a lui Microsoft, si http://www.easysabre.com/. Puteti rezerva si cumpara bilete pe Web, de la companiile aeriene insele.

Pretul unei calatorii dus-intors variaza enorm ,in functie de sezon si de data la care faceti cumparatura; cele mai bune preturi de care am auzit ajungeau iarna la 490$ si vara la 680$, dar asta daca le cumparati cu trei luni inainte de calatorie. De azi pe miine un bilet poate costa si 1500$. Biletele sunt mai ieftine de obicei dupa marile sarbatori (ex: dupa Craciun). Metoda preferabila de plata este prin cec ; antentie: unele agentii incaseaza un comision important (2-4%) daca cumparati cu cartea de credit ; intrebati.

Din nou va recomand sa faceti cit mai putine escale, pentru ca drumul este foarte obositor altfel. Aparent se sufera mult mai mult de ``jet lag '' (schimbare de fus orar) in directia SUA-Romania decit invers.

Folositi si urmatoarele adrese de web pentru a cauta chilipiruri.

http://www.miesters.com/
http://www.cheapflights.co.uk/Destinations.html
http://www.reservations.com/
http://www.travelhub.com/
http://www.tiss.com/
http://www.bestfares.com/newsdesk/newsdesk.htm

Posta; telefonul

In Statele Unite o cantitate enorma de afaceri se face prin telefon sau prin posta. Bani si obiecte circula tot timpul (mai putin obiecte prin telefon) prin aceste medii; orice vrei sa cumperi poti sa o faci de acasa, din fotoliu. Cartile de telefon ``yellow pages '' dau adrese si numere de telefon ale tuturor firmelor. Exista firme care comercializeaza numai prin telefon sau comanda postala.

Din ce in ce mai mult exista firme care fac comert prin Internet , si aceasta este o metoda intr-adevar foarte convenabila, pentru ca poti foarte usor ``rasfoi'' cataloage. Adesea puteti cumpara prin Internet produse mult mai ieftine (vedeti si sectiunea despre taxele de vinzare de mai jos). De exemplu http://www.addall.com/ va permite sa gasiti carti mai ieftine.

Posta costa (in 1999) 33 de centi intre oricare doua puncte din Statele Unite. O scrisoare usoara pina in Romania este 60 de centi. Posta poate manipula colete  de toate felurile la preturi relativ rezonabile; cunosc persoane care, cind se muta, isi trimit o parte din mobila si cartile prin posta, pentru ca este cea mai eficace metoda.

Un american obisnuit primeste o cantitate uriasa de corespondenta, constind mai ales din reclame (junk mail ). Toate notele de plata vin prin posta, rapoartele bancare, nota telefonica, etc.

Posta ofera o multime de servicii suplimentare, cum ar fi redirectarea scrisorilor dupa mutare sau retinerea corespondentei pe timpul vacantei, desi adesea face gafe.

Posta este un organism de stat; se numeste US Mail  sau US Postal Service . Puteti afla mai multe de pe Internet  de la http://www.usps.gov/.

Exista sisteme private de transport al corespondentei si pachetelor care fac concurenta foarte serioasa postei oficiale. Cele mai faimoase sunt UPS  (United Parcel Services  http://www.ups.com/) care are cam 3/4 din transportul de colete din State, Federal Express  (sau FedEx  http://www.fedex.com/) si DHL  (specializat in transporturi internationale). Plata nu se face cu timbre ci prin alte mijloace (ex: carti de credit).

Telefonul

In Statele Unite a suna pe cineva la telefon nu se considera (ca in Europa) o imixtiune in viata sa privata; foarte frecvent puteti primi apeluri pentru sondaje, reclame, etc.

Sistemul telefonic este in intregime privat; in fiecare regiune geografica exista unul sau mai multi operatori locali, si exista o serie de operatori care acopera tot continentul. Daca aveti un singur operator (carrier) local nu aveti de ales cine va ofera serviciile locale. Dar pentru toate convorbirile interurbane  (long distance ) si internationale puteti alege o companie anume (sau poate chiar mai multe, depinzind de serviciu). Cele mai mari companii de telecomunicatii sunt AT&T  (American Telephone and Telegraph ; un gigant!), MCI  (Microwave Communications Incorporated ) si Sprint . Exista si alte companii mai obscure, care adesea ofera preturi mult mai bune, in special pentru convorbiri internationale. Preturile sunt mult mai bune, in valoare absoluta, decit cele din Romania, de pilda!

Batalia pentru clienti este acerba. Firmele se dedau la cele mai stranii tertipuri pentru a-si fura una alteia clientii. Puteti in orice clipa schimba compania de interurbane pentru o taxa de circa 5$. Pare ciudat, dar te poti tirgui ca un birjar cu marile firme de telefoane pentru tarif.

Convorbirile locale nu se masoara ca timp. Cele interurbane, de obicei dupa ora 9 seara, in week-end sau in sarbatori sunt mai ieftine.

Exista o sumedenie de alte facilitati: ``calling cards '' care va permit sa cumparati dinainte apeluri telefonice sau sa sunati din oras si sa platiti de acasa, taxa inversa  (call collect ), identificarea celui care va suna (caller ID ), semnalizarea apelurilor in timp ce vorbiti (call waiting ), convorbiri in 3, etc.

Taxele

Vom discuta mai multe feluri de taxe.

  
Taxele pe venit

Dave Barry  (un foarte popular umorist american) scria undeva: ``Einstein era un tip extrem de inteligent; genial: nu numai ca a inventat teoria relativitatii, dar isi completa singur formularele de taxe!''

Intr-adevar, taxele sunt o mare anomalie intr-o tara unde totul este atit de simplu. Nu pot sa inteleg cum a putut fi pus la punct un sistem atit de alambicat. Ma rog, treaba lor. Departamentul care se ocupa de taxe se numeste IRS  (Internal Revenue Service ) si exista o gramada de bancuri urite despre el.

Schema e cam asa: in fiecare an, inainte de 15 aprilie, trebuie sa trimiti un ``tax statement '', care priveste tot anul calendaristic care s-a incheiat la 1 ianuarie. Fiecare individ care a facut un ban in State (inclusiv dvs.) trebuie sa trimita un asemenea formular.

Din pacate trebuie platite taxe federale, taxe catre statul in care sunteti rezident si taxe catre orasul in care locuiti; asta tripleaza dificultatea problemei. Fiecare formular are o carticica care explica cum trebuie completat si care face referire la carticelele multor alte formulare care nu trebuie completate, etc.

In tax statement scrii cit ai primit, cit crezi tu ca se cuvine sa se taxeze si cit ai platit deja taxe (cel care te angajeaza plateste pentru tine de obicei). Anexezi o dovada de la cel care te-a angajat (formularul W-2 , in cazul nostru eliberat de universitate). Dupa aceea scazi cit ai dat din cit ti-a iesit ca trebuie sa dai si vezi cit ai platit prea mult (sau prea putin). Daca esti dator trimiti un cec, altfel ti se trimite unul (ura!). Daca te verifica si te prind ca i-ai inselat, platesti dobinda mare pe toate sumele pe care le-ai sustras. In cel mai bun caz asta-i tot, in cel mai rau asta se cheama evaziune fiscala si se poate solda cu puscarie.

Cel mai simplu mod de a completa taxele este sa vedeti un formular completat de cineva care a avut in anul anterior un statut asemanator cu al dvs., si sa-l folositi ca exemplu. Probabil ca veti completa formularele 1040NR-EZ  si 8843 , dar nimeni nu poate baga mina in foc.

Taxele pe vinzari

Un lucru demn de retinut: fiecare stat si unele orase au taxe   pentru vinzarea produselor care se adauga la pret. Valoarea taxei este de ordinul a 7-8% din valoarea produsului. In felul acesta puteti iesi mai ieftin cumparind produse prin posta din alte state, pentru ca taxa nu se aplica pentru vinzari inter-stat (probabil nu au cazut de acord cine sa ia banii). Un colet cu carti prin UPS poate fi 4$, ceea ce inseamna ca daca ati cumparat de peste 50$ ati facut economie! Preturile afisate in magazin de obicei nu includ taxele, asa ca fiti atent la casa sa aveti destui bani.

In loc de incheiere

Nu putem incheia aici, pentru ca de fapt aici totul incepe. In caz ca va cuprinde melancolia, amintiti-va doua lucruri:

  • Si altii au trecut prin situatia dumneavoastra si au supravietuit;
  • Aveti oricind posibilitatea sa va intoarceti acasa; venind la doctorat nu v-ati taiat nici o posibilitate; dimpotriva.

S-auzim numai de bine, doamnelor, domnisoarelor si domnilor aspiranti doctori!

 

Textul de mai sus a fost furnizat prin bunavointa lui Mihai Budiu.